sâmbătă, 13 martie 2010

Arhitectura veche bucuresteana de influenta otomana

Vreme de cateva veacuri si pana in epoca moderna Bucurestii au fost un targ pitoresc si cosmopolit, cu o populatie amestecata din multe neamuri insa predominand elementul oriental-balcanic: pe langa valahi, in Bucuresti traiau si greci, turci, bulgari, albanezi, armeni, evrei (si in masura mai mica unguri, sasi ori italieni). Pentru o buna parte a istoriei sale Bucurestii au fost un oras balcanic prin ambianta, infatisare si mentalitati.

De-a lungul timpului (pana spre mijlocul sec.19), orasul a primit influente complexe de civilizatie otomana, care s-au intensificat in epoca fanariota (sec.18), de la imbracaminte, obiceiuri si moravuri pana la elemente privind constructiile. Existente dinainte, dar ajunse la apogeu in perioada fanariota, hanurile sunt o caracteristica a perioadei. Prezenta lor era normala intr-un oras de tranzit asezat la rascrucea marilor drumuri comerciale care legau orasele Europei Centrale (Leipzig, Cracovia, Liov) de Constantinopol. Avand la origine caravanseraiurile orientale, ele adaposteau negustorii veniti din strainatate impreuna cu servitorii, animalele si marfurile lor. De forma rectangulara, cu ziduri groase, si o singura deschidere protejata de porti grele, hanurile se deschideau doar catre interior, unde de jur imprejurul curtii se insirau pravalii boltite, cu beciuri adanci sub ele pentru depozitat marfurile de pret si odai de dormit la etaj.

Hanul din jurul Bisericii Sf Gheorghe Nou; refacut dupa incendiul din 1804, va fi distrus de Marele Foc din 1847 (gravura din 1837)

Curtea interioara a vechiului Han Serban Voda (1687), pe locul de azi al Bancii Nationale; (si acesta fusese refacut dupa incendiul din 1804) (foto 1880, cativa ani inainte de demolare)

Hanul lui Manuc (1808), vestigiu al hanurilor vechiului Bucuresti, existente in numar mare in centrul istoric 

Hanuri ca atare au continuat sa se construiasca pana pe la jumatatea secolului 19. Hanul Elias-Patria, din spatele Bisericii Sf. Ioan candva numita "din Piata" (restaurat relativ recent si locuit), este un exemplu de han din ultima perioada. Precum alte hanuri mai tarzii, si acesta are magazine la parter pe cele doua fatade cu deschidere la strada.




Hanurile au ajuns in timp sa adaposteasca negustori angrosisti sau "toptangii", bancheri, chiar si institutii (vezi Hanul Zlatari). Tipul constructiv al hanului s-a perpetuat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20 sub forma imobilelor de raport cu locuinte ieftine sau a caselor negustoresti cu pravalie in fata, toate cu etaj, gang de intrare si curte interioara. Mai exista asemenea exemple in Bucuresti, mai ales in zonele cu istorie comerciala, Calea Mosilor, zona Pietei Matache, Calea Calarasi (fostul Podul Vergului).





Casa probabil de inceput de secol 19, in forma unui han, cu geamlac in curtea interioara; casa a fost renovata in 1858 (a apartinut pictorului Gh Tattarescu)

Geamlacul (din tc. camlic) este tot o structura specifica vechiului Bucuresti de influenta otomana, larg raspandita in veacurile 18 si 19 si inca intalnita sporadic si fragmentar in fundul unor curti sau sub forma pasarelelor interioare inchise cu geamlac ale unor imobile de secol 19 (aflate de obicei in centrul istoric, pe Calea Victoriei etc);

Curtea interioara cu geamlac a Hanului Solacoglu, Calea Mosilor (fotografie din 1967) 

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (1760)

Casa de mai jos, refacuta in 1890, are si un fragment mai vechi din curtea interioara bine pastrat: etajul si scara de acces inchise cu sticla (zona Piata Romana):






In centrul istoric al Lipscanilor, pe Strada Selari, avem o casa cu veranda vitrata pe fatada la strada, la nivelul ambelor etaje. Cladirea a fost refacuta in anii '1970 in spiritul arhitecturii vernaculare bucurestene de influenta otomana-balcanica, pentru a reda o imagine caracteristica a centrului comercial al orasului de sec.18 vezi despre aceasta comentariul d-lui Valentin Mandache (la origine cladirea nu avea fatada de sticla, vezi fotografia din 1856 cu Strada Selari de pe site-ul ART HISTORIA).



Cele doua galerii inchise cu geamlac suprapuse parterului ale Hanului cu Tei reprezinta (ca si in cazul cladirii din Selari) rezultatul interventiei din anii '70 cu ocazia restaurarii:



Aceeasi structura care evoca secolul 18 se regaseste in spatele Curtii Sticlarilor (Hotelul Fieschi), deschis de un italian la jumatatea secolului 18, restaurat in anii '70), una din putinele structuri vitrate originale pastrate:



Geamlacul de deasupra intrarii Hanului lui Manuc

_____________
*Hanurile au fost in Bucuresti in numar mare, de exemplu pe Podul Mogosoaiei, din Cheiul Garlei pana la Sarindar, pe latura dinspre est erau unul langa altul: Hanul Constantin Voda (pe locul unde-i azi Muzeul de Istorie al Romaniei), Hanul Zlatari in jurul bisericii cu acelasi nume, Hanul Filipescu la coltul cu Lipscanii, Hanul Campinencii cam unde sunt pasajele Macca-Villacrosse apoi Hanul Castrisoaiei spre Strada Doamnei si Hanul Greceanu peste drum de acesta.

12 comentarii:

  1. In Arges si Dambovita sunt mii de astfel de case risipite prin satele de la poalele Carpatilor. Incercati pe drumul dintre Targoviste - Cp. Lung Muscel - Curtea de Arges - Barajul Vidraru. Personal, am vazut prin Bucursti si pe Calea Calarasi si Calea Mosilor (partea mai putin cunoscuta a centrului istoric al orasului).

    http://altblogromanesc.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt case cu geamlac pe Calarasi si Calea Mosilor? Nu stiam, dar nici nu am cautat anume. Pe Mosilor ar putea fi in curtea interioara a unora din acele case vechi, de exemplu este un han foarte vechi langa Biserica cu Sfinti- dar cine poate arunca macar o privire inauntru?!...
    Multumesc pentru informatii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista o carte despre casele cu geamlac. Casa aceea de pe Selari este o reconstituire fantezista din timpul restaurarilor de la sfarsitul anilor 60 - 70, arh. Pruncu. E asa cum si-a imaginat ela ca ar trebui sa fi aratat casele din centrul istoric, nu are fundament documentar.
    Hanurile de la noi nu erau chiar ceea ce ne imaginam atunci cand le efinim cu acest cuvant. Ele erau mai curand un fel de precursoare ale mall-urilor de azi. Isi inchiria negustorul spatii pentru cel putin jumatate de an acolo - locuit si comercializat ceea ce se aducea cu cateva care la unul sau doua transporturi pe an.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parerea domnului Mandache e doar o parere in lipsa documentelor justificative. Acestea ar fi putut sa fie: documenete scrise, gravuri sau fotografii de epoca, planuri de autorizare samd. Pozele lui Angerer sunt edificatoare iar Radu Oltean publica una relevanta la:
    http://art-historia.blogspot.com/2009/03/hanul-rosu-hanul-verde-si-podul-rahova.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiam articolul d-lui Radu Oltean de mai demult, dar nu observasem cladirile din lungul Strazii Selari (sau am uitat!).
    Intr-adevar, din fotografia lui Angerer rezulta ca acea casa nu avea fatada de sticla la origine, deci nu este "cea mai mare veranda vitrata otomana care a supravietuit in Bucuresti". Dl Mandache s-a inselat in aceasta privinta, desi exista si o nuanta de incertitudine in afirmatia domniei sale.
    Multumesc pentru corectare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu placere! Am comentat ca anonim pentru ca ma enervam nereusind a treia oara sa postez cu nume ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Valentin Mandache17.03.2010, 00:08

    Buna, in articolul meu in engleza despre geamlacul din Lipscai pe www.historo.wordpress.com am folost 'perhaps' cu privire la acea veranda, ceea ce face evidenta indoiala mea despre cat de vechi este artifactul. As dori totusi o citire mai atenta a limbii engleze inainte de concluzii rapide in comentarii.
    Cartea despre geamlacuri este un clasic in domeniu al arhitectulului Ctin Joja, unul dintre putinii traditionalisiti care au supravietuit in perioada comunista; se poate consulta la bibliotecile mari din B. Reconstituirea geamlacului 'perhaps' este din faza anilor '30 de reconstituiri (cand s-a facut si Hanul lui Manuc) si este in opinia mea reprezenativa si nu fantezia unui arhitect. Chiar si in anii 70 cei care se ocupau de restaurat erau mult mai profesionisti decat cei de azi. Exista gravuri de sec. 18 si prima parte a sec. 19 cu astfel de structuri in acea zona. Eu apreciez dezbaterea, dar trebuies sa punem lucrurile in perspectiva lor: Lipscaniul necesita o armata de specialisti gupati intr-un proiect pentru a ii afla istoria; aceastia nu pot fi supliniti de bunele intentii si ambitii ale blogerilor.
    Cheers, Valentin Msndache

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Mandache, sper ca nu v-am ofensat. N-a fost in intentia mea. Fie in engleza fie in romana, acea fatada "survives" abia din '70 incoace. Este o fictiune pentru ca pe acel teren au aparut cladiri abia cu incepere din 1800 dupa ce s-au scos la mezat, parcelate, ruinele vechii curti domnesti. Asadar o arhitectura cu aceasta fatada in acel loc nu putea sa fi existat decat in intervalul 1800 - 1850. Prima poza a lui Angerer din articolul indicat mai sus arata ca acolo era o altfel de arhitectura, foarte probabil noua la acea data caci trecuse prea putin timp de la marele incendiu din 1847. Pozele cu constructia imobilului de raport ce a inlocuit Hanul Verde arata acelasi lucru. Asadar nu stiu la ce restaurari din anii '30 faceti referire. La Hanul lui Manuc functiona atunci hotel Dacia iar restaurarea din inceputul anilor '70, care facea parte din programul mai larg al centrului, a facut tot o reconstituire, pe baza fotografiilor si gravurilor din jurul lui 1860 asdara macar cu aceasta legitimitate.
    Insa casa de care vorbim este o reconstituire ipotetica, fara temei documentar. Una la fel este in Gabroveni. Daca sustineti contrariul inseamna ca aveti documentatie in acest sens. Altfel, pe baza analogiei, am putea sa credem ca tot centru istoric ar fi avut o astfel de arhitectura ...

    RăspundețiȘtergere
  9. @adrian

    Domnul Mandache chiar asta susține : "Nevertheless it conveys an idea how Lipscani historic quarter looked during its glory days". Din păcate își bazează afirmația pe câteva (mai puțin de 10) litografii și gravuri din prima jumătate a secolului al XIX-lea (ca aceasta dar care prezintă structuri numite "Mashrabiya" nu geamlac http://1.bp.blogspot.com/_FMmwzQ1drgw/SSm2mplnUAI/AAAAAAAABdk/0k5YvaqFX0Y/s1600-h/DSC05637.JPG.) a căror autenticitate trebuie privita cu circumspecție, întrucât în afara de titlu de cele mai multe ori "strada în București" , nu poseda nici un element de verificabil.

    @Valentin Mandache
    As vrea sa va transmit câteva informații:
    In perimetrul străzilor Șelari, Gabroveni, Șepcari și Halelor, în afara de ruinele palatului voivodal, de Biserica Buna Vestire a Curții Vechi, de părțile din palatul beizadelelor (al coconilor) păstrate în interiorul clădirii foste a curții sticlarilor nu exista nici o alat cladire care sa dateze înainte de 1800,deoarece în anul 1798 fosta curte domneasca este parcelata și vânduta la licitație.
    Primul geamlâc cu care poate fi considerat "original" este cel de la Hanul lui Manuc din anul 1808, construit deasupra gangului ce lega vechea casa domneasca (partea de clădire din coltul străzilor Căldărari și Franceza și care a fost vânduta la aceeași licitație din 1798) de corpul nou al hanului.
    De asemenea cred ca folosirea termenului de "ottoman" în descrierea Bucureștilor ai a arhitecturii acestuia este forțata, în cel mai bun caz.

    @cris
    Hanul cu tei nu avea etaje cu geamlâc în curtea interioara. Acestea sunt modificări aduse clădirii la restatuarea din anii 70. http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/3068309/1/04_fotoistoria_copy3.jpg. Din păcate este vorba de fapt de o minciună istorică la fel ca în cazul casei din Șelari.
    Dupa părerea mea geamlâcurile nu sunt altceva decât o "termopanare avant la lettre", o adaptare la mediu a unor elemente de arhitectura mediterameeana ale caselor traditionale: foișoare, loggii și prispe ca cele din postarea lui Radu Oltean: http://3.bp.blogspot.com/_iDRlyfXvxlQ/SOzNNDhAKjI/AAAAAAAAA_o/vQbuoG8gXCM/s1600-h/casa+boiereasca.jpg

    RăspundețiȘtergere
  10. Pe Drumul Sarii vizavi de biserica de la Razoare
    sint niste case joase cu geamlâc care par a fi foarte vechi. Daca ai ocazia sa treci pe acolo cred ca merita pozate

    RăspundețiȘtergere
  11. @anonim: Multumesc mult pentru informatie!Nu cunosc zona, dar poate imi fac drum pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  12. chiar daca nu sunt bucurestean sunt pasionat de cladirile vechi din Bucuresti pe care le stiu din anii 70-80 si sunt pur si simplu revoltat de nepasarea autoritatilor pentru pastrarea si renovarea lor;in ceea ce priveste geamlacul, am vazut in Antalia, in centrul vechi cladiri la fel cu cea din fotografia veche postata mai sus;acolo insa restaurarea centrului vechi merge mult mai repede decat la noi, a inceput in urma cu 3 ani si probabil s-a incheiat deja,din pacate in vara ce a trecut nu am mai fost in Antalia

    RăspundețiȘtergere