luni, 22 martie 2010

Palatul si Biserica Ghica-Tei

In nord-estul orasului, in Colentina, la marginea de sud a Lacului Plumbuita se afla palatul Ghica Tei, resedinta familliei boieresti a Ghiculestilor care a dat timp de doua veacuri, incepand de la jumatatea secolului XVII, domnitori atat in Muntenia cat si in Moldova. Este cel mai vechi palat din Capitala pastrat pana azi in forma originara.
Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828, primul domn pamantean al Tarii Romanesti numit de turci dupa indepartarea grecilor din dregatorii, armata si Biserica la sfarsitul epocii fanariote) si-a stabilit resedinta domneasca pe mosia parinteasca de la Colentina*, unde si-a ridicat din temelie un palat nou.

Intrarea monumentala flancata de doi vulturi de piatra pe domeniul Palatului Ghica.

"Pe unul din cei doi puternici stâlpi de piatră de la intrare, deasupra cărora vulturi ciopliţi îşi întind aripile într-o simbolică mişcare de cucerire, se poate ceti această lapidară şi mândră inscripţie:

Zidit a fost din temelie acest Palat Domnesc de către Voivodul Grigore Ghyka, Domn al Ţării Româneşti, pe moşia sa domnească Colentina, în anul mântuirii 1822. Aci fu odinioară falnica sa locuinţă de vară, alături de care, spre dreaptă cuviinţă, a înălţat apoi întru slava şi pomenirea Domnului Dumnezeu, biserica familiei cu hramul Domnului şi a împodobit-o cu frumoase daruri prin înalta şi statornica sa voinţă. Această moşie din domnească avere a trecut prin hrisov cu Dietă, de drept şi de-a pururi asupra Principilor Ghiculeşti, urmaşii lui mai de aproape cari vor purta grija locaşului domnesc şi a bisericii sale.
Iată istoria acestei case de proporţii nobile care, albă şi simplă, îşi desfăşoară în dosul grilajului, în fundul unei curţi dreptunghiulare, armonia liniilor sale liniştite." (George Matei Cantacuzino, 1932)


"Dar aci, cu faţa îndreptată spre răsărit, privind spre ruinele Plumbuitei, suntem departe de măreţiile de cari vorbeam. Modesta terasă a cinstitului voievod, purtând încăpătoarea locuinţă de vară, nu este decât vestigiul unei bune gospodării şi unei demnităţi autentice. Fără alte preocupări decât de a răspunde rolului ei de casă a unui domnitor a cărui cârmuire se întindea asupra ţărişoarei româneşti, domnitor nici prea bogat, nici prea puternic, care trebuia să scape prin diplomaţie şi răbdare, câteodată cu preţul unei umilințe, de ingerinţele împărăţiilor împrejmuitoare, palatul exprimă foarte bine preocuparea unei societăţi conştiente şi a unei familii mândre de a juca rolul care trebuia jucat în hotarele fixate de către destin. Vreau să spun că arhitectura este bună atunci când e făcută pe măsura subiectului ei, când exprimă în întregime o tendinţă izvorâtă dintr-o mentalitate bine definită.
Colentina reprezintă tendinţa şi dorinţa de occidentalizare a generaţiilor de la începutul veacului trecut, tendinţa de a orienta ţara spre căi cari nu mai duceau neapărat spre Ţarigrad." (George Matei Cantacuzino)


Biserica Ghica Tei, la origine paraclisul palatului Ghica, are o arhitectura diferita de cea in stil bizantin a bisericilor traditionale, fiind singura din Bucuresti in stil neoclasic italian, cu o forma rotunda unica (se pare ca in tara mai exista una asemanatoare, langa Iasi) iar in fata in loc de pridvor are un fronton asezat pe coloane.

Biserica a fost pictata de pictorul italian Giacometti, acelasi care a pictat si plafoanele salonului si holului de la parterul palatului Ghica.

In biserica, in stanga si dreapta usii se afla portretele fratilor Grigore si Alexandru Ghica (1834-1842). In timp ce primul este reprezentat in tinuta orientala, fratele sau Alexandru, care a domnit doar sase ani mai tarziu, este infatisat nu intamplator in vestimentatie occidentala: Alexandru al II-lea Ghica a fost primul domn care a adoptat vestimentatia europeana, si-a ras barba si a desfiintat obiceiul puparii mainii:


Langa biserica se afla mormintele mai multor membri ai familiei Ghiculestilor.



Printre morminte se gaseste si cel al ctitorului Dimitrie Ghica. Pe monumentul sustinut de patru femei este o inscriptie in limba romaneasca, dar cu litere chirilice, care spune in graiul acelui secol:
"Pietrile de pe ulitele cetatii [in]vecinate marturisita-ti, calator, ce fapte laudate Ghica Grigorie a lucrat: Domn plin de intelepciune, l-al lui mormant esti dator ismerenia a-ti depune". "Pietrile de pe ulitele cetatii" ne spun ca sub domnia lui Grigorie Ghica s-a realizat pavarea cu piatra a primei strazi din Bucuresti (in 1825) "Podul Targului de Afara" (Calea Mosilor)...

Ghiocei fotografiati in curtea bisericii Ghica Tei.

Vezi despre Palatul Ghica Tei si un fragment din lucrarea dl.Narcis Dorin Ion, "Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Romane (sec. XIX-XX)": http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/contributii-elitele-si-arhitectura-rezidentiala-iv-asa-s-a-nascut-micul-paris-5490019/

---------
*Mosia apartinuse marelui ban Barbu Vacarescu si intrase in posesia Ghiculestilor prin casatoria Mariei Vacarescu cu banul Dumitrache Ghica. Maria (Marita) Vacarescu, nepoata lui Ienachita Vacarescu, frumusete vestita a timpului, a fost casatorita intai cu Ghica si apoi cu domnitorul Gh. Bibescu.

2 comentarii:

  1. Recunosc ca eu sint cel care a lansat moda de a se scrie pe cladiri si pe toate gardurile PROPRIETATE PRIVATA.
    In acest fel orice persoana rau intentionata isi da seama de la inceput ca are de aface cu persoane importante si potente (recte proprietarii privati) si ii trece pofta sa mai ravneasca la bunul altuia.
    Sa va fie rusine nenorocitilor! Huo!

    Acest comentariu este proprietate privata. A nu se citi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi am vizitat monumentele de mai sus. Exceptional. Nu poti avea decat respect si patriotism. Am descifrat singura o mare parte dintre inscriptii. Lumea asta, daca citesti despre ea, si apoi o vizitezi, prin vestigiile ramase, se intoarce la tine, cu tot farmecul, dar si cu urgiile ei. Minunat, fantastic. Si articolul e f. folositor. Multumim.

    RăspundețiȘtergere